Înălţarea
Sfintei Cruci este cea mai veche și cea mai importantă sărbătoare închinată
cinstirii Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos.
În lumea creștină, sărbătoarea
Înălțării Sfintei Cruci marchează două evenimente solemne: descoperirea
lemnului sfânt, a crucii pe care a fost răstignit Iisus aproape de muntele
Golgota şi Înălţarea Sfintei Cruci în faţa credincioşilor de către Macarie,
Episcopul Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie, anul 335.
An de an, la
data de 14 septembrie, praznicul este respectat cu smerenie prin post foarte
aspru.
Praznicul amintește de războiul
dintre împărații Constantin și Maxenţiu
Sărbătoarea
Înălţării Sfintei Cruci aminteşte de un moment crucial din viaţa Sfinţilor
Împăraţi Constantin şi Elena. La Roma, împăratul Constantin se pregătea de
război împotriva împăratului Maxenţiu, un recunoscut persecutor al creştinilor
(care a domnit între anii 307-312). Pentru împăratul Constantin, războiul cu
Maxenţiu, care avea o oaste numeroasă, recunoscută în imperiu pentru vitejia
ei, reprezenta un moment crucial.
Credinciosului împărat Constantin i
s-a arătat un semn divin
Scrierile
religioase din acea vreme menţionează că, în ajunul luptei cu Maxențiu, în
amiaza mare, împăratului Constantin i s-a arătat pe cer un semn divin: o cruce
formată din stele strălucitoare, înconjurată de inscripţia: „Prin acest semn
vei învinge!”. Mai mult, împăratul Constantin L-a visat pe Fiul Domnului, care
i-a spus să pună semnul crucii pe steagurile şi pe scuturile de luptă ale
ostaşilor din armata sa, ca un simbol al biruinţei.
Împăratul Constantin a procedat așa
cum i-a spus Iisus în vis
Împăraratul
Constantin a fost foarte impresionat de mesajul divin și a hotărât să procedeze
aşa cum i-a spus Iisus în vis. Totodată, el a făcut o cruce mare din aur, pe
care a aplicat-o pe steagul de luptă din faţa armatei sale. Deși oastea lui
Constantin era mai puţin numeroasă în comparație cu oastea lui Maxenţiu,
împăratul Constantin a învins. Cei mai mulţi dintre războinicii lui Maxenţiu au
pierit în luptă, iar cei care au rămas în viaţă au dat bir cu fugiţii. După
acest eveniment emoționant, Constantin a înţeles cât de puternică este Sfânta
Cruce.
Descoperirea împărătesei Elena
aproape de Muntele Golgota
Împăratul
Constantin a rugat-o pe mama sa, împărăteasa Elena, să meargă la Ierusalim şi
să găsească Crucea pe care a fost răstignit Iisus. După multe zile de săpături
aproape de muntele Golgota, în anul 335, împărăteasa Elena a descoperit locul
pe care a fost răstignit Iisus şi trei cruci identice, cu piroane cu tot. După
mai multe investigații, împărăteasa Elena știa că pe una dintre cruci a fost
răstignit Iisus, iar pe cele două, se spunea, că au fost crucificaţi doi
tâlhari care au murit în aceeaşi zi cu Iisus. Împărăteasa era însă mâhnită că
nu ştia care este Crucea căutată.
Crucea adevărată a fost descoperită
de episcopul Macarie
În urma unei
minuni, adevărata Cruce pe care a fost răstignit Iisus a fost descoperită de
Macarie, episcopul Ierusalimului de atunci. Deoarece în Ierusalim murise o
tânără dintr-o familie aristocrată, episcopul a apropiat fiecare cruce
descoperită de trupul fetei moarte. Decizia episcopului Macarie a săvârșit o
minune: tânăra a înviat şi l-a lăudat pe Dumnezeu, când ierarhul a aşezat lângă
ea Crucea sfântă, cea adevărată, pe care a pătimit Iisus.
Crucea sfântă a fost înălţată în
Biserica Învierii din Ierusalim
Vestea că a
fost descoperită Crucea Sfântă s-a răspândit în tot ţinutul, iar credincioşii,
martorii contemporani ai evenimentului, l-au rugat pe episcopul Macarie să le
arate cinstita cruce. În uralele mulţimii, Macarie a înălţat Crucea Sfântă
deasupra amvonului în Biserica Învierii din Ierusalim, în anul 335. După acest
eveniment, în fiecare an, la 14 septembrie este prăznuită ziua Înălţării
Sfintei Cruci, numită şi Crucea Făcătoare de Viaţă.
Împăraţii Constantin şi Elena au
ridicat două bisericuţe
După
descoperirea Sfintei Cruci, Constantin şi mama sa Elena au construit două
biserici, chiar pe locul unde a fost găsită Crucea Adevărată. Scrierile
religiose din acea vreme menționează că prima biserică, numită Anastasis, a
fost construită ca un simbol al triumfului creştinismului asupra idolilor, iar
a doua biserică a fost înălţată pentru a fi pomenită răstignirea lui Iisus şi
s-a numit Martirion.
Sfânta Cruce a fost luată ca pradă de
război de perși
După aproape
trei secole, Sfânta Cruce a fost luată ca pradă de război de perşi în anul 614,
dar a fost readusă la Ierusalim în anul 629 de împăratul bizantin Heraclius I,
care a depus-o în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Un an mai târziu,
patriarhul de atunci al Ierusalimului, Zaharia, a înălţat-o în faţa tuturor
credincioşilor la 14 septembrie 630.
De atunci, în toate lăcașurile
ortodoxe, ritualul scoaterii Sfintei Cruci, spre închinarea credincioşilor, are
loc în fiecare an la data de 14 septembrie.
sursa:
ampress.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu